Una dintre cele mai mari dezbateri din industria fitness-ului care se manifesta astazi, in domeniul nutritiei, are ca subiect numarul de mese in care trebuie impartit aportul caloric zilnic necesar pentru a ajunge la un anumit scop individual. Motivele sustinerii acestei dezbateri s-au inmultit si transformat odata cu trecerea timpului, iar inclinatia mai puternica spre o anumita directie se pare ca nu a avut piedica.  Subiectul a luat mai multa amploare recent, in speranta de a clarifica aspectul importantei frecventei meselor.
Directia trasata de dogma comunitatii de fitness consta in a imparti planul nutritional zilnic in 5 pana la 6 mese egal distantate intre ele, la interval de 2- 3 ore.
Izvorul acestui crez a venit din zona bodybuilding-ului profesionist.  Ca acesti atleti profesionisti sa poata consuma numarul de calorii necesare atingerii scopului lor specific trebuia sa se gaseasca o metoda astfel incat sa poata consuma o cantitate mare de alimente intr-un mod echilibrat. Deoarece aportul caloric zilnic asociat acestui sport poate ajunge si pana la 8000 Kcal, rezulta o evidenta imposibilitate de a consuma aceasta cantitate de alimente in limita a  1 – 3 mese. Astfel a luat nastere acest program de alimentatie, initial fiind specific bodybuilding-ului profesionist, dar in timp a patruns si in domeniile adiacente (ex.: fitness, bodybuilding amator). Acest stil de viata a ajuns sa fie mai mult sau mai putin un "must do", daca se doreste obtinerea unor rezultate specifice in ceea ce priveste o transformare fizica. Astazi, plecand de la sportivi si antrenori personali pana la nutritionisti, vei gasi foarte des recomandarea catre un plan nutritional bazat pe 5 – 6 mese mai mici, aducand diferite argumente pro pentru asta.
Printre cele mai vehiculate motive pentru care se sustine aceasta abordare cu o frecventa ridicata a numarului de mese zilnice in alimentatia specifica fitness-ului si bodybuilding-ului amator (sau alte sporturi), dar si a vietii cotidiene se regasec urmatoarele:
- ofera organismului un izvor constant de nutrienti pe tot parcursul zilei;
- evita intrarea in catabolism (distrugerea tesutului muscular pentru a asigura functiile metabolice indispensabile organismului);
- creste rata metabolica, ceea ce va genera arderea mai multor calorii. Astfel, organismul nu va mai incerca constructia de depozite de energie, iar efectul termic generat (utilizarea unei anumite parti din totalul caloriilor ingerate la o masa pentru a asigura procesul digestiv) va fi mai mare datorita digestiei repetate;
- facilitatea asigurarii necesarului zilnic de proteine deoarece organismul nu poate asimila mai mult de 30g de proteine intr-o singura masa;
Toate aceste motive par a fi logice si in plus arata foarte bine scrise pe hartie, dar nu sunt neaparat si adevarate.
La o analiza mai atenta a afirmatiilor de mai sus putem face urmatoarele precizari:
- cantitatea de nutrienti asimilati de organism la o masa nu este influientata de cantitatea de alimente ingerata, odata ingerati acestia nu vor disparea daca vor fi "mai multi", ci doar digestia si asimilarea acestora va dura ceva mai mult;
- procesul digestiei se completeaza la aproximativ 6 - 8 ore (durata procesului de parcurgere a alimentelor prin stomac si intestinul subtire) ceea ce nu sustine afirmatia intrarii in catabolism si nici cea a necesitatii asigurarii unui flux constant de nutrienti odata la 2-3 ore;
- consumul a 5 - 6 mese pe zi nu va genera cresterea ratei metabolice, deci a numarului de calorii arse, acest lucru depinde doar de nivelul activitatii fizice zilnice;
- efectul termic datorat digestiei nu este influientat de frecventa meselor zilnice (numarul acestora), ci de cantitatea si calitatea alimentelor;
Asigurarea organismului macronutrientilor necesari va duce la acelasi rezultat, indiferent de frecventa meselor.
De altfel, nu exista studii concludente care sa ateste ca numarul meselor in care sunt impartite alimentele are vre-un efect asupra gradului de asimilare de catre organism al nutrientilor.
Atat in plan personal, cat si in plan sportiv, exista trei scopuri (ce tin in special de aspectul fizic) pe care le poate avea cineva si in care nutritia joaca un rol important:
1 – sa se piarda in greutate (eliminarea tesutului adipos, iar in situatii speciale, chiar si al tesutului muscular);
2 – sa se mentina  aceeasi greutate (practic nu exista mentinere a greutati,i ci doar oscilatiile sunt atat de mici incat nu sunt observabile cu ochiul liber);
3 – sa se castige greutate (adaugarea de tesut muscular sau adipos, in functie de specificitatea obiectivului).

Ideal ar fi ca aceste scopuri sa fie completate de o dorinta de schimbare a compozitiei corporale, dar daca vom lua cazurile extreme de pierdere si castig in greutate, vom constata ca nici unul nu are legatura cu numarul de mese asociat planului nutritional, ci mai curand cu numarul caloriilor ingerate zilnic si calitatea acestora.
Facand referinta la vechea regula a caloriilor intrate versus caloriilor consumate, pentru a pierde in greutate va trebui ca numarul caloriilor asimilate sa fie mai mic decat numarul caloriilor necesare pentru sustinerea activitatilor zilnice, iar la castigul in greutate va trebui sa fie mai mare.
Ca si exemplu sa spunem ca vrem sa fim cu 1 kg mai usori intr-o saptamana si ca acest surplus sa fie eliminat doar din tesutul adipos. In urma unui calcul simplu, vom constata ca 1 kg de tesut adipos reprezinta cam 9000 kcal. In conditiile in care necesarul tau caloric zilnic pentru a-ti sustine activitatea fizica si normalitatea functiilor organismului este de 3000 de kcal, pentru a pierde cele 1000g de tesut adipos, aportul caloric va trebui redus la un consum de aproximativ 1700 Kcal pe zi.
Rezultatele obtinute vor fi aceleasi si in contextul a 5-6 mese pe zi, dar si in contextul a 1-3 mese pe zi. Totul depinde de stilul de viata al persoanei respective.
Este o veste buna pentru toti cei care prefera sa manance 3 mese mai mari pe parcursul unei zile, astfel simtindu-se mai satui, decat 5 - 6 mese mai mici. Acest lucru vine si in ajutorul persoanelor in cazul carora timpul este destul de limitat, astfel incat sa nu le permita accederea la mai mult de 3 mese pe zi, dar isi doresc rezultate intr-o transformare a corpului. De asemenea, se pare ca tendinta de a manca mai mult, deci de a depasi planul alimentar, isi manifesta prezenta mai mult in cazul planului 5 - 6 mese mici pe zi.
Personal, cred ca ramane o intrebare: care din aceste abordari este mai buna? Raspunsul: Ambele.
Amandoua sunt la fel de bune atata timp cat se potrivesc stilului de viata adoptat si nu intervin in interactiunile sociale, profesionale si personale, actionand ca o frana.
Este destul de greu de crezut ca frecventa meselor este cea care va face o diferenta notabila, daca  face vre-una, atata timp cat ii asiguram organismului aportul de nutrienti necesar pentru a ajunge la scopul propus. Poti consuma toate caloriile intr-o singura masa, doua, trei sau mai multe, atata timp cat iti atingi tinta macronutrientilor si micronutrientilor. Intr-un final, doar preferinta, stilul de viata si cunoasterea propriului corp va dicta atat sursa alimentelor pe care le consumam, cat si frecventa meselor in care acestea din urma vor fi impartite.  
Programul de alimentatie nu ar trebui sa reprezinte un motiv de stres si ar trebui sa fie destul de flexibil pentru a putea fi adaptat la un stil de viata propriu si nu invers.
Consecventa reprezinta cheia succesului. Indiferent de planul alimentar adoptat in ceea ce priveste frecventa meselor, mai important decat asta este sa mancam „curat”. Printre cele mai importante lucruri de facut se afla si evitarea mancarurilor procesate, a alimentelor cu mult zahar, a fainoaselor, axandu-ne mai curand pe alimente ce necesita preparare in casa, legume, fructe, lactate si carne.
De retinut este ca abilitatea noastra de a ramane deschisi spre viziuni noi prin punerea sub semnul intrebarii a ceea ce se prezinta ca „o singura cale” de urmat poate deveni avantajul care sa scurteze drumul catre scopul ales.