Încerc să aştern pe hârtie câteva impresii legate de convenţia extraordinară la care am participat în weekend-ul 17-18 martie 2012. Prin faţa ochilor mi se perindă zeci de imagini, iar emoţiile îmi dau încă o dată târcoale. O convenție...sute de participanți...zeci de prezenteri... profesionalism ...fitness ridicat la rang de artă.

Au fost două zile în care sute de persoane din lumea fitness-ului si aerobicului au pășit alături într-o lume fascinantă, împărtășind la unison pasiunea nebună pentru sport. Și pentru a avea o imagine cât mai clară asupra acestui eveniment, trebuie să vă împărtășesc faptul că au fost prezenți nu doar specialiști în domeniu (instructori), ci și persoane pentru care sportul în general este un stil de viață.

Începuturile acestui eveniment şi-au marcat amprentele în urmă cu un an, când a avut loc prima ediție. Acum, la cea de-a doua ediție, cu o participare mult mai numeroasă şi cu o implicare uriaşă din partea organizatorilor, convenţia a avut o ascensiune fulminantă!  

Cred că este un moment oportun să facem o retrospectivă și să observăm că după ani de zile și în România a început să ia amploare industria fitness-ului si aerobicului. Este un sentiment plăcut să știi că poți avea “acces” la prezenteri renumiți chiar la tine în țară. Atât în cadrul unor cursuri sau workshop-uri, cât şi în cadrul unor astfel de evenimente. Până de curând tânjeam după convențiile din străinătate ca după o gură de aer proaspăt. Nu vreau să spun că acum am renunțat, însă este atât de liniştitor să ştii că poţi să respiri acest aer şi acasă.

Prezenterii au fost adevăraţi magicieni, reuşind să ţină în suspans toţi participanţii, oră de oră, clasă de clasă. Fiecare prezenter a avut câte un As în mânecă, pe care l-a făcut vizibil la momentul oportun. Talentul, experienţa, competenţa, dar şi şarmul personal au fost doar câteva din ingredientele farmecului lor!

Şi pentru toate acestea cei care se fac „vinovaţi” de un înalt profesionalism sunt Fitness Scandinavia (membru al EFA – European Fitness Association) şi World Class România. Richmond Bachia ne-a oferit tuturor o mostră din experienţa sa de ani de zile din industria fitness-ului şi aerobicului, dar şi posibilitatea de a fi alături de câţiva dintre cei mai buni prezenteri ai momentului.

Coala albă de hârtie din faţa mea începe iată, să prindă culoare...

17 martie 2012

Încă de dimineaţă devreme, zarva se instalează încet-încet pe holurile grandiosului Hotel JW Marriott din Bucureşti: iată că primii participanţi îşi făceau deja simţită prezenţa. Întreaga echipă de organizatori se afla aici încă de la primele raze de soare şi aştepta cu atenţie şi cu zâmbetul pe buze să îi întâmpine pe iubitorii sportului. Fiecare avea activitatea bine definită, astfel încât totul să se desfăşoare cât mai natural şi fluent. Şi trebuie să menţionez faptul că totul a mers ca pe roate, de la primele lumini aprinse în culise şi până la coborârea cortinei!

Paşi grăbiţi, primii sosiţi, primele întrebări, înscrieri, căutarea sălilor...Într-un cuvânt: Bună dimineaţa şi bine aţi venit la convenţie!  Şi iată că o zi ce urma a fi extraordinară, începe...

Holurile încep să devină neîncăpătoare şi în nici o oră ceea ce la început era un murmur, devenea o poveste de cuvinte, iar liniştea de la început dispăruse cu totul!
E un sentiment plăcut să revezi persoane dragi într-un astfel de loc sau să ai ocazia să le cunoşti mai bine pe cele cunoscute poate doar prin site-urile de socializare. Salutări, zâmbete, strângeri de mână, îmbrăţişări, vorbe frumoase de reîntâlnire.

La ora 9 am sălile s-au deschis, cortinele s-au tras, iar sub luminile rampei şi-au făcut apariţia actorii principali. Fiecare din cei prezenţi, am ales clasa sau prezenter-ul preferat şi odată cu asta am intrat într-o lume magică! Nerăbdarea, curiozitatea şi neliniştea pluteau în aer, ciocnindu-se exploziv cu noile sentimente şi emoţii care îşi făceau loc timid, dar cu un crescendo de neoprit.  

Eu una, trebuie să recunosc că am avut privilegiul de a simţi pulsul fiecărei clase, oră de oră, fapt care mi-a oferit ocazia de a avea o imagine globală asupra convenţiei. Înarmată :) cu aparatul de fotografiat am încercat să surprind freamătul ce se răsfrânsese în toate sălile. Sper că am reuşit să încorporez în imagini emoţiile şi stările participanţilor, care erau atât de entuziasmaţi, încântaţi şi dornici să absoarbă cât mai mult din programul vast din cele şapte săli.

Mi se perindă şi acum o mulţime de imagini minunate prin faţa ochilor, ceea ce mă poartă instantaneu în urmă cu o săptămână...Vă amintiţi şi voi, nu-i aşa? E un amestec plăcut de bucurie interioară, mulţumire şi încântare. Cu siguranţă vă spuneţi şi că ar fi fost o mare pierdere să nu fi participat, să nu fi rupt şi luat cu voi o bucăţică din cunoştinţele profesionale şi învăţăturile talentaţilor prezenteri, să nu vă fi făcut chiar, prieteni noi sau să nu fi fost pur şi simplu în trecere. Prelegerile susţinute au abordat tematici extrem de interesante, iar sălile s-au umplut de cele mai multe ori până la refuz.

Cu siguranţă fiecare din noi am avut clasele preferate. Mie îmi este greu să spun care anume prezenter mi-a plăcut mai mult sau care clasă m-a atras cel mai mult! I-am admirat în egală măsură pe toţi prezenterii, români sau străini, cu mai multă sau puţină experienţă în fitness, mai mult sau mai puţin renumiţi! I-am admirat, i-am aplaudat, am învăţat de la ei şi m-am bucurat de fiecare clipă petrecută alături de aceşti instructori talentaţi. Cred că ceea ce îi uneşte pe toţi deopotrivă este pasiunea cu care se implică în ceea ce fac. De altfel, o combinaţie mortală alături de talent!

La Julio Papi am admirat capacitatea extraordinară de fi prezent printre noi, cu o karmă puternică care emana la fiecare gest al său, la fiecare privire îndreptată spre noi, la fiecare respiraţie. Calm, cu o postură impunătoare şi cu o siguranţă perfectă a mişcărilor, Julio a „hipnotizat” participanţii, declanşând ropote de aplauze la finalul fiecărei clase. Trebuie să vă mărturisesc că acest efect l-a avut nu doar la noi. Îmi amintesc cu plăcere de momentul în care l-am văzut pentru prima dată...în urmă cu 3 ani, în Italia la Convenţia de la Rimini. Nu aveam cum să uit mişcările lui pline de graţie, dar şi ferme în acelaşi timp, privirea blândă, dar şi pătrunzătoare.

La Per Markussen am admirat energia şi pasiunea pe care o transmitea tuturor. Era atât de molipsitor! Şi desigur, să nu uit de zâmbetul său ! Încă înainte de a începe să facă primele mişcări, primii paşi de step sau dance, erai cucerit de şarmul etalat. Cu siguranţă aş vrea să mai fiu de faţă la clasele sale! Apoi, felul în care reuşea să însufleţească sala era debordant.

La Sasa – Salvatore Pagano am admirat dinamismul şi echilibrul său interior. Şi el este alături de Julio Papi, unul din prezenterii cunoscuţi de mine la Rimini, a cărui amintire a rămas încă vie. Îmi amintesc de tehnica perfectă pe care o avea şi de siguranţa şi fluiditatea sa pe scenă. E fascinant cum reuşeşte să facă acest lucru! Trece uşor şi cu o nonşalanţă debordantă de la o clasă de la o clasă de step, la una de antrenament funcţional sau de dinamică posturală.

La Marc O Kluike am admirat entuziasmul şi stilul său profesionist cu care reuşea să creeze o atmosferă plină de energie. Era pentru prima dată când participam la clasele lui şi mi-a plăcut tare mult. Te făcea să te simţi în largul tău, oferindu-ţi totodată şi acea provocare de care aveai nevoie să vibrezi întreaga oră, întrebându-te mereu: acum ce urmează?

La Troy Dureh am admirat felul în care reuşeşte să îmbine latura dansantă şi veselă cu cea de de „băiat dur”. Am dansat alături de el Step Jam, zâmbind printre piruete şi chasse, dar am şi încruntat sprâncenele odată cu lovituri energice de braţe şi picioare. Troy are un stil aparte în a-ţi menţine atenţia, cântând indicaţiile sale în versuri pe ritmurile muzicii. Vă amintiţi, nu-i aşa?

La Peter Ambjorn am admirat profesionalismul şi seriozitatea de care dă dovadă în tot ceea ce face. Tehnica şi execuţia dusă până la perfecţiune, dar şi sinceritatea debordantă au fost elementele esenţiale care au definit clasele sale. Cu siguranţă aţi observat aceste aspecte şi voi. Probabil vă întrebaţi cum am remarcat sinceritatea?! :) Cei care au fost de faţă la prelegerea „How to become a great instructor” îşi amintesc zâmbind impactul pe care l-a avut şi sentimentele stârnite lui Peter primul contact cu ţara noastră, dar şi modul în care părerea şi simţămintele sale s-au schimbat în timp.

La Lucilla Ridolfi am admirat de fiecare dată graţia mişcărilor sale, unduirile corpului şi gesturile sale artistice. Am urmărit-o de pe marginea bazinului de înot, încercând să îmi imaginez cum aş putea să mă mişc şi eu cu atâta graţie în apă. Nu cred că aş fi reuşit! Clasele ei au fost adevărate lecţii de balet acvatic, dar şi de antrenament eficient şi intens.

La Jorge Mix am admirat clasele sale extrem de pasionale şi vesele! Cei care au fost de faţă, ştiu de ce :). Mişcările sale senzuale, muzica extrem de antrenantă, dar şi construcţiile coregrafice şi eleganţa paşilor au făcut sălile neîncăpătoare. Cine s-a mişcat în ritmurile unduioase şi incitante ale melodiei Perhaps, Perhaps, Perhaps, îşi va dori să repete o astfel de experienţă! Nu-i aşa că între timp melodia a prins viaţă în gândul vostru, iar voi vă amintiţi mişcările?

La Mario Godiva Green am admirat energia extraordinară, precum şi postura sa impozantă. Şi asta nu se datorează doar faptului că ghetele de kangoo îi ofereau posibilitatea de a privi lumea de sus, ci şi staturii sale atletice. L-am remarcat totodată, participând alături de noi şi la alte clase susţinute de ceilalţi prezenteri. Se vedea cu ochiul liber cât de implicat era şi cât de mult îi făcea plăcere să facă acest lucru.

La Martina Bravena am admirat, alături de tehnica ei, faptul că a relaţionat cu uşurinţă cu cei prezenţi în sală. Am fost de faţă atunci când în apaluzele participanţilor a coborât de pe bicicletă şi cu un zâmbet nimicitor a trecut printre rânduri şi a dat mâna cu fiecare. Un gest superb şi de admirat!  

La Leo Lins am admirat tenacitatea şi stilul personal aparte pe care l-a imprimat clasei sale de Kangoo Kick. De altfel, experienţa sa în domeniul artelor marţiale, dar şi în domeniul gimnasticii (triplu campion naţional al Braziliei în Tae kwon do şi campion internaţional de gimnastică aerobică) a avut un aport important în crearea stilului său, care îl diferenţiază net de alţi instructori.

La Stefano Ruggeri am admirat toate calităţile unui prezenter. A reuşit să pună în evidenţă toată experienţa sa: comunicarea cu participanţii, transmiterea excelentă a informaţiilor şi o prezenţă foarte agreabilă şi plăcută. Stefano a oferit participanţilor claselor sale adevărate lecţii de ciclism, plecând de la clase de antrenament pe intervale, la clase de antrenament cu o intensitate crescută şi până la clase în care tehnicile de respiraţie şi tempo mai scăzut conferă energie organismului pentru întreaga zi.

Şi aş putea continua să vă povestesc despre admiraţia mea pentru prezenterii români, însă acum observ că nu mai am nici o coală de hârtie la îndemână! Mai am loc însă doar pentru câteva cuvinte şi de aceea aş vrea să vă spun că sunt mândră că sunt colega lor! Au dat dovadă de profesionalism şi au pus în evidenţă toată experienţa şi munca lor acumulată de-a lungul anilor. Felicitări tuturor! Aveţi toată admiraţia mea! Aţi fost la înălţime!

Şi iată, că după două zile pline în care adrenalina prinsese aripi în fiecare din noi şi bucuria participării ne umplea sufletele, a venit şi momentul în care ultimele clase se încheiau. Am observat că tuturor le venea greu să îşi ia la revedere! Am fi vrut cumva să mai lărgim timpul şi spaţiul şi să mai stăm puţin! Dar gândul şi speranţa că ne vom întoarce şi la anul, ne-a făcut plecarea spre casă mai uşoară.

Din nou, paşi grăbiţi, întrebări, salutări, îmbrăţişări, promisiuni de revedere şi cuvinte de rămas bun.  Cortina coboară lent peste scenă şi încet-încet zarva se transformă în murmur abia auzit.

Aplauze la scenă deschisă organizatorilor! Ne revedem curând!