Sportul ...frumusetea formelor, arta miscarii, modelarea caracterului

Lumea sportului cuprinde sportul de performanta, sportul pentru toti (sportul de timp liber), sportul pentru persoane cu nevoi speciale, impunand o stransa relationare  intre natura, cultura, individualitate, cautand perfectionarea continua a posibilitatilor morfo-functionale si psihice, creand confort spiritual, cu efect sanogen, stabilind relatii cu mediul si de integrare sociala.

Sportul reprezinta una dintre cele mai dinamice activitati sociale, este limba universala perceputa de intreaga umanitate si are ca scop perfectionarea fiintei umane. El vine din negura anilor, insoteste dezvoltarea civilizatiei antice si participa la crearea unei arte prin care se traieste.

Inca din antichitate sportul reprezinta sursa de inspiratie pentru sculptori, “Discobolul” lui  Miron (i. Ch 460-450) fiind cea mai reprezentativa sculptura impregnata de plastica atletului ce exprima Frumusetea in Grecia antica. A fost subliniata conexiunea foarte stransa intre Frumos si Bun. “KALOS KAI AGATHOS” , imbinarea frumusetii formelor si calitatile sufletului, exprima idealul acelei Kalokagathia intalnite in versurile lui Sappho sau in sculpturile lui Praxiteles(375-330 i.Ch).

Elita sociala, in a 2-a jumatate a secolului XIX, si-a asumat rolul de a promova sporturile moderne, glorificand frumusetea unui corp calificat drept atletic, conform unor norme neo-clasice care impuneau un anumit raport intre inaltime, greutate, masa musculara si mobilitate, conceptul esential fiind cel de echilibru intre corp si minte, sintetizat in dictonul: “Mens sana in corpore sano.”

In relatiile socio-culturale ale societatii omenesti atingerea si compararea performantelor individuale ocupa un loc important, fie ca este vorba de sportivii amatori sau de inalta performanta, contribuind la imbunatatirea imaginii de sine, depasirea problemelor psihologice, instalarea starii de bine, bucuriei, armoniei interioare.

Domeniul sportului defineste un univers al creatiilor umane de natura estetica, morala, intelectuala, ce isi gasesc locul cuvenit in ansamblul general al valorilor, iar prin functia culturala a sportului  marcheaza transformarea “corpului-obiect” in “corp-subiect” ce simte, percepe, analizeaza, compara, decide, intr-o experienta de miscare ce interfereaza cu creatia, individul putandu-se exprima, arata cine este, ce simte si care este viziunea sa asupra vietii, identificandu-se asfel cu sine si cu altii.

In cazul Frumusetii umane un rol de seama il au calitatile sufletului si ale firii, care sunt percepute si cu ochii mintii, nu doar prin ochiul  trupului. Numeroase calitati ce tin de Frumusetea caracterului le dezvoltam prin sport. Printre acestea enumeram fair-play-ul, autodepasirea, vitalitatea, vointa, perseverenta.

Frumusetea si armonia miscarii suple, bine coordonate intalnite in gimnastica, patinaj artistic, dans, innot sincron..etc, provoaca spectatorilor trairi deosebite prin valoarea estetica a spectacolului sportiv, prin arta miscarii in sine, sublimul inspirat de precizie, gratie, curaj.

Frumusetii “traita” kinestezic, tehnic, tactic i se adauga frumusetea plastica a corpului uman. Trupul uman este rezultatul unei constructii, al unui echilibru stabilit intre interior si exterior, intre carne si lume. Un ansamblu de reguli, o slefuire continua a aparentelor, a ritualurilor complexe de interactiune, comportamente, stil, toate acestea generand atitudine, incredere in sine.

Coubertin, parintele olimpismului, spunea:”sportul produce Frumusetea pentru ca angajeaza subiectul, care este o sculptura vie cu norme, forme si proportii perfect armonizate si potential superior de adaptare pentru a crea satisfactii estetice, emotionale prin tensiunea, alternantele intre accelerare si relaxare si intreaga maiestrie sportiva implicate.”

Frumusetea umana este stransa legatura cu sanatatea, de aici reiese inca odata importanta sportului, pentru a evita efectele negative ale sedentarismului, deficientelor de postura, eliberarea de stress.

Sportul nu intruchipeaza doar modernizarea reprezentarilor corpului, ci si o modernizare mai larga a culturii, o viziune tot mai tehnica si calculata asupra spatiului si timpului, o viziune tot mai profunda  asupra comunicarii si sociabilitatii, facand ca acest corp si spirit, astfel modelat si infrumusetat  cu rabdare si perseverenta, sa participle la evolutia fiintei umane.