Poate, terminologia anglo-saxonă, a reușit să explice cel mai bine conceptul prin acest fitness care derivă din to fit (a potrivi). A fi potrivit în raport cu ce? Cu vârsta cronologică, cu cea biolgică, cu o anumită tendință socio-culturală sau o comandă socială. În română fitness poate însemna condiție fizică, deasemenea un concept de largă cuprindere.

Fitness înseamnă formă dar și conținut, înseamnă forță, rezistență, viteză, mobilitate, suplețe dar și sănătate fizică și atitudine sau stil de viață. Toate acestea se ameliorează, se întrețin sau se dezvoltă cu o multitudine de mijloace și exerciții și nu doar în sala de fitness. Dar să vedem pe scurt cum a evoluat cum acest concept de-a lungul timpului, pentru că, trebuie spus că nu este tocmai nou, el datând încă din timpul Greciei antice.

Astfel anticii prin termenul kalokagathia  înțelegeau idealul educativ, de om dezvoltat armonios, armonizare a frumosului şi binelui în idealul perfecţiunii. Conceptul reprezenta și o teorie estetică potrivit căreia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale şi ale cunoaşterii, pot avea şi însemnătate estetică.
                                         
Desigur, să nu ne închipuim că toți anticii arătau ca mai sus. Aceste opere de artă înfățișau niște idealuri armonice și estetice către care se tindea.

În continuare, romanii sunt cei care au alăturat formei fizice și spiritul prin cunoscutul : Mens sana in corpore sano (minte sănătoasă în corp sănătos). Astfel conceptul a fost întregit acoperind toate laturile personalității umane.
                                               
Perioada următoare, a evului mediu timpuriu (dark age cca. 900 – 1200 d.c.) a fost o perioadă dominată de o decădere a  principiilor antice cu privire la corp, minte spirit, totul considerat de către biserica creștină (în special partea catolică prin inchiziție) ca fiind frivol decadent in profundă cotradicție cu dogma creștină.  Arta a înregistrat totuși, curentul vremii așa cum reiese din lucrările marilor maeștrii.
                                         
În contemporaneitate, conceptul a căpătat o diversificare largă, în parte revenindu-se la principiile antice odată cu debutul renașterii.  Curentul naturist îi blamează pe cei musculoși adepții lucrului de forță, cei din sfera show-ului mediatic și a modelingului promovează atitudinea skinny , ba s-au mai făcut și concursuri de miss XXL, etc. Care este trendul?, care este comanda socială?, cum este bine să fi văzut?, tot atîtea înterbări la care este dificil de răspuns.  
     
Desigur calea de mijloc, pretenții oneste și cinstite de la noi înșine, ecologizarea stilului de viață, reluarea contactului cu natura sunt câteva direcții de acționare. Îmbunătățiți-vă condiția fizică nu doar în săli, ci și afară făcând joggind, înotând, efectuând excursii, plimbări, tracking, escaladă, schi, yoga, bodybuilding, cross-fitness, dans și orice altfel de exprimare motrică.

Însoțiți toate acestea cu o dietetică justă corespunzătoare cu vârsta, sexul, nivelul de solicitare fizică dar și cu starea de sănătate. Efectele sunt de durată, și cu timpul se crează un stil de viață pe care nu îl veți mai părăsi. Astfel vă veți putea opune fenomenelor de senescență temperând, adeseori, mult prea alertul lor ritm.