Dupa cum stie toata lumea, sau cel putin ar trebui sa stie, antrenamentul este alcatuit din trei parti fundamentate: incalzirea, antrenamentul propriu-zis (cu obiectivele generale sau particularizate de antrenor in functie de scopul propus) si revenirea dupa efort.

Incalzirea, din punctul meu de vedere, este partea cea mai importanta a antrenamentului. Fara aceasta prima parte efectuata cu simt de raspundere, urmatoarele parti ale antrenamentului nu pot fi realizate la capacitate maxima si automat obiectivele antrenamentului nu pot fi duse la bun sfarsit.

Desi, daca ne gandim un pic la clientii care trec prin sali sau lucreaza cu antrenor personal, ne amintim ca marea majoritate a acestora incearca sa '’ fenteze’’ aceasta parte a antrenamentului. Aici, negresit, trebuie sa intervina antrenorul pentru a da explicatii cu referire la importanta adaptarii organismului prin mecanismul de incalzire, pentru efortul ce urmeaza a fi efectuat. Facand acest lucru, poate reprezenta chiar o modalitate buna si subtila de abordare a potentialilor client, doar prin simplul fapt ca explica rolul fundamental al incalzirii.

Incalzirea reprezinta deci, o trecere de la starea de repaus la efort, sau mai complex, reprezinta totalitate masurilor care servesc la instaurarea inaintea efortului, a competitiei sau a antrenamentului, a unei stari de pregatire psihofizica, senzoriala si kinestezica optima care sa previna eventualele accidente.

În functie de modalitatile de realizare, incalzirea poate fi: activa (se efectueaza inaintea unei lectii sau a unei competitii), pasiva (completeaza incalzirea activa sub forma de dusuri calde, masaj, ultraviolete, unguente cu rol vasodilatator, mentala (sportivul isi imagineaza ansamblul de exercitii pe care trebuie sa le execute) si mixta (acest tip de incalzire include toate cele trei tipuri, este foarte eficienta si este folosita cu rezultate optime, in gimnastica, inot si atletism).

Dupa scopul urmarit, incalzirea se imparte in: incalzire generala (are ca scop aducerea organismului la un potential functional superior prin exercitii ce produc incalzirea unei mare musculare mari) si incalzirea specifica (foloseste ca si metode, exercitii specifice pentru redirectionarea sangelui spre musculatura specifica care va intra in actiune).

Atenţie: Încălzirea generală începe cu muşchii mari (picioare – pentru că VO2max este de 80%).Eficacitatea încălzirii depinde de varsta, starea de antrenament (pentru sportivii incepatori se recomanda o incalzire mai usoara care sa nu-l oboseasca), momentul zilei (dimineata incalzirea va fi mai lunga decat seara), specificul efortului si temperatura mediului. Bineinteles, de retinut, incalzirea este individuala.

Incalzirea dureaza intre 25-40 de minute. Intervalul optim intre incalzire si efert este de 5-10 minute, chiar daca efectul incalzirii persista intre 20 si 30 de minute. Trebuie retinut si faptul ca dupa 40 de minute valorile functionale si metabolice revin la nivelul repausului.

Incalzirea urmareste:

  • o crestere a temperaturii centrale (organe interne si creier) prin care se realizeaza o buna irigare prin deschiderea de capilare, se diminueaza tensiunea psihica (ex: tensiunea inainte de startul unei probe, competitii sau in cazul clientilor inainte unei intreceri de anvergura mai mica, intre clienti), sporeste atentia, coordonarea si precizia.
  • o crestere a temperaturii periferice (extremitati, muschi, piele) prin care se diminueaza rupturile si intinderile musculare, creste elasticitatea si vascozitatea musculara, amplifica productia de lichid sinovial la nivelul articulatiilor.
  • o intensificare a circulatiei si respiratiei prin care se reduce timpul de adaptare si seelimina „punctul mort”.


Temperatura optima pentru ca toate reactiile biochimice si fiziologice sa se desfoare rapid si eficient este de 38,5 – 39,0 ͦC.

Sper ca cele enumerate mai sus sa vina in ajutorul dumneavoastra si sa va faca sa intelegeti ca fara o parte de pregatire a organismului pentru efort antrenamentul nu are efect.