Înotul de la vârste foarte fragede a constituit de-a lungul timpului o temă extrem de interesantă și discutată pentru specialiştii şi cercetătorii în domeniu. O serie de cercetări au încercat să stabilească care este impactul contactului cu apa pentru bebeluşi (nou născuţi) şi cum se manifestă adaptarea acestora la mediul acvatic. Printre cele mai importante aspecte care au atras atenţia specialiştilor s-au numărat descoperirea beneficiilor rezultate privind dezvoltarea fizică, psihică şi emoţională a copiilor.

Cu toţii suntem de acord că primii doi ani (dar, îndeosebi primul an) din viaţa oricărui copil sunt cei mai importanţi în ceea ce priveşte dezvoltarea lui ulterioară. Este perioada în care copilul îşi dezvoltă cele mai multe abilităţi, atât în ceea ce priveşte comunicarea, socializarea, interacţiunea cu mediul şi cu persoanele din jurul său, cât și structura sa afectivă şi emoţională. S-a observat că un rol deosebit în dezvoltarea capacităţii de a asimila lucruri noi îl are implicarea copiilor în exerciţii fizice. În acest articol am ales să mă opresc asupra înotului. Și citind despre acest subiect, am să vă împărtășesc și vouă pe scurt, cele aflate. Înainte de toate, înotul oferă copiilor pe de o parte o dezvoltare fizică armonioasă, iar pe de altă parte îi ajută să îşi dezvolte încrederea în sine. Specialiştii consideră că un copil poate să ia contact în mod benefic cu apa încă din primele zile după naştere și că aceste momente includ totodată şi stimularea reflexelor de înot.

Încercând să aflu cât mai multe date despre acest subiect, am găsit un articol interesant în care ideea înotului la bebeluşi apărea încă din 1966, când un tânăr salvamar şi surfer profesionist Harvey Barnett a luat decizia de a dezvolta o metodă prin care copiii mici să înveţe să se salveze ei înşişi în cazul în care ajung singuri în apă. În timp, ideea acestuia a ajuns să se constituie într-o organizaţie la nivel mondial - Infant Swimming Resource (ISR)  - al cărei scop unic este acela de a pregăti specialişti care să lucreze şi să înveţe copiii foarte mici tehnici de supravieţuire prin înot pentru a se salva de la înec.

Desigur, vă întrebaţi care este vârsta potrivită la care copiii ar putea începe să înoate? Majoritatea specialiştilor în domeniu sunt de părere că acest lucru poate fi făcut încă din primele zile de viață. Multe cercetări au conchis, în urma studiilor efectuate că pentru nou născuţi înotul este extrem de benefic. Astfel, rezultatele unei cercetări desfăşurate în Melbourne, Australia a demonstrat statistic faptul că atât IQ-ul, cât şi dezvoltarea, emoţională şi socială a copiilor care sunt învăţaţi să înoate de la vârste foarte fragede este mai mare decât IQ-ul copiilor care au fost învăţaţi să înoate doar de la vârsta de 5 ani. IQ-ul copiilor a fost măsurat când aceştia au împlinit vârsta de 10 ani.

Alte cercetări au arătat că bebeluşii pot fi învăţaţi să înoate mult mai uşor decât adulţii, deoarece copiii nu au avut niciodată contact cu ceea ce înseamnă pericolul apei. Majoritatea copiilor iubesc apa, iubesc să stea în apă, se se bălăcească, să se joace. Se spune că nou-născuţi până la vârsta de 3 luni pot fi puşi direct în apă, fără teama de înec, deoarece la această vârstă, ei au o mulţime de reflexe pe care le utilizează pentru a înota. Aceste reflexe sunt asemenea reflexului de a merge sau cel al apucării de obiecte, susţine Dr. Karel Staa din Spitalul Pondok Indah Spitalul - un fost înotător de performanţă la 200 de metri bras, în perioada 1960-1962. Totodată, acesta arată că atunci când copilul mai mic de 3 luni este pus în apă, acesta va da în mod automat din picioruşe, astfel încât să nu se înece.

Altfel spus, el poate înota, chiar dacă într-un stil primitiv. De asemenea, în momentul în care bebelușul ajunge sub apă se activează în mod automat reflexul de scufundare. Acest gen de reacție are loc atunci când înghițim – epiglota (membrană fibrocartilaginoasă aflată în partea superioară a laringelui, care acoperă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii) se închide și blochează gâtul, astfel încât apa nu mai poate intra. Se pare că acesta este motivul pentru care bebelușii pot înota pe sub apă cu gura deschisă, fără a exista riscul de înec! Specialiștii menționează faptul că acest reflex durează până la aproximativ 18 luni, moment după care copiii mici sunt învățați să înoate în alt mod.

Să nu uităm că, timp de 9 luni copilul „înota” deja în burtica mamei sale în lichidul amniotic şi că după naştere, capacitatea de a înota trebuie doar reactualizată. Astfel, plăcerea pentru apă este prezentă încă de la naştere, iar tot ceea ce este necesar ca un copil să nu manifeste frică de apă, este întreţinerea acestei afinităţi pentru apă. Fiind o activitate care oferă bebeluşului posibilitatea de a-şi dezvolta independenţa - de a se mişca singur, fără ajutor, chiar înainte de a reuşi să facă primii paşi sau de a merge de-a bușilea, beneficiile înotului nu sunt deloc de neglijat. Printre alte beneficii ale înotului la vârste foarte fragede se numără: dezvoltarea aparatului cardiovascular si respirator, un somn mai liniştit, un apetit mai bun, dar şi dezvoltarea unei capacităţi de coordonare şi concentrare mai bune, controlul respiraţiei şi al echilibrului.

Astăzi, există o mulțime de cluburi sportive şi la noi în ţară, unde au loc cursuri de înot pentru bebeluşi. Să nu uităm că bebeluşul se simte cel mai confortabil şi mai în siguranţă atunci când se află în apă cu unul din părinţi. De aceea este bine să vă informaţi în prealabil dacă la cursul de înot puteţi să staţi în bazin cu bebeluşul sau dacă acest lucru îl face doar instructorul de înot. Unele cursuri prevăd şi prezenţa unui părinte în bazin. În cazul în care veţi opta ca mama să fie cea care intră în bazin cu bebeluşul, va trebui să luaţi în considerare ca fiind indicată ca perioadă de începere a cursului perioada de după primele 4–6 săptămâni de la naşterea bebeluşului, pentru a oferi timp mamei să îşi revină din punct de vedere medical. Desigur, în cazul în care tăticul poate fi cel prezent în bazin, puteţi începe şi mai devreme.

Este indicat ca înainte de a participa la un astfel de curs de înot, este indicat să discutaţi acest aspect cu medicul pediatru (medicul în îngrijirea căruia se află bebeluşul tău) pentru a obţine din partea acestuia avizul medical favorabil. Este posibil, ca acesta să vă ofere câteva sfaturi sau indicaţii, precum existenţa unor boli, afecţiuni de care suferă bebeluşul sau alte aspecte medicale, despre care va trebui să amintiţi instructorului de înot.

Totodată, puteţi opta pentru început, pentru varianta obişnuirii bebeluşului cu apa, chiar acasă la voi, utilizând cada sau o mică piscină – caz în care va trebui să solicitaţi specialistului (medic pediatru specializat în cursuri de înot pentru bebeluşi, instructor de înot specializat) să vină la voi acasă.

Toate aceste informații sunt utile bebelușilor care  sunt perfect sănătoși și care nu au contraindicații medicale. Însă, am descoperit că înotul – practicat sub formă de terapie poate fi utilizat și în cazul copiilor cu probleme (născuți prematuri sau cu risc neuromotor). În această ultimă situație puteți apela la hidroterapie – o metodă de îngrijre și tratament a nou născuților, care are ca principale componente tehnice: masajul, elemente de gimnastică, de kinetoterapie si hidroterapie.

Această metodă poate fi adăugată la mijloacele tradiționale de îngrijire a bebelușilor, iar adaptarea la apă poate începe încă din primele zile de viață și până în jurul vârstei de șase luni, se poate practica acasă, în cadă (apa trebuie să aibă o temperatură de aproximativ 32 grade).

Desigur, rămâne la latitudinea fiecărui părinte să discearnă ce este mai bine pentru copilul său! Să nu uităm totodată că activități asemenea celei descrise mai sus, conduc și la o dezvoltare armonioasă a relației părinte-copil, atât de importantă în dezvoltarea sa ulterioară în viață!