Cu siguranţă motivaţia este o componentă esenţială a motorului care ne urneşte din loc chiar şi atunci când mergem la sală. V-aţi întrebat uneori ce anume vă motivează sau nu să faceţi sport?

Haideţi să străbatem puţin împreună urcuşurile şi coborâşurile cu care ne întâlnim adesea atunci când avem de ales între a face sport şi a face cu totul altceva.

Subiectul pe care l-am ales de această dată este unul care vă invită la introspecţie, la o călătorie în interiorul vostru în care să descoperiţi sau poate să vă confirmați ceea ce deja cunoaşteaţi despre voi şi motivaţia voastră legată de sport.

Cu siguranţă motivaţia este o componentă esenţială a motorului care ne urneşte din loc chiar şi atunci când mergem la sală. V-aţi întrebat uneori ce anume vă motivează sau nu să faceţi sport? Ştiţi cu adevărat care sunt rotiţele care se învârt în mecanismul motivaţiei şi ce anume înclină balanţa spre a spune sincer „DA” sportului? Haideţi să străbatem puţin împreună urcuşurile şi coborâşurile cu care ne întâlnim adesea atunci când avem de ales între a face sport şi a face cu totul altceva.

Ce-aţi zice să intrăm pe furiș, pentru o frântură de timp, în tainele psihologiei şi să vedem care este părerea specialiştilor în domeniu despre motivaţie. O să accesăm doar o filă din miile de tomuri care tratează relaţia dintre motivaţie şi sport.

Se spune că în sport, atât în cel de performanţă, cât şi în cel de întreţinere (cel practicat de majoritatea oamenilor) motivaţia joacă un rol extrem de important pentru obţinerea succesului/atingerea obiectivelor. Deşi de cele mai multe ori suntem tentaţi să credem că obţinerea succesului sportiv se datorează doar aptitudinilor înnăscute, trebuie să fim conştienţi de faptul că pe acelaşi nivel al importanţei se situează şi motivaţia. Motivaţia se referă la procesul psihic care provoacă, orientează şi susţine anumite comportamente ale unei persoane. E important să vedem care sunt cele două forme importante sub care se prezintă. Mai adaug aici doar faptul că motivaţia include trebuinţe, tendinţe, intenţii, dorinţe, motive, interese, convingeri.

Astfel, dacă avem în vedere locul din care izvorăşte, motivaţia poate fi intrinsecă sau extrinsecă.

Pe de  o parte, motivaţia intrinsecă are în vedere însăşi bucuria acţiunii în sine şi îşi găseşte punctul de plecare în interiorul persoanei, fără a avea o presiune externă. Motivaţia intrinsecă se bazează pe obţinerea plăcerii într-o activitate mai degrabă decât pentru obţinerea plăcerii datorită unei recompense externe. Cu alte cuvinte, motivaţia intrinsecă implică angajamentul activ al unei persoane într-o sarcină pe care o consideră a fi interesantă, fără a avea nevoie de o recompensă, alta decât desfăşurarea acţiunii în sine.

Lăsând la o parte termenii teoretici, haideţi să vedem cum s-ar traduce asta pentru o persoană care face sport. Aş spune că persoanele care sunt motivate intrinsec sunt mult mai probabil să se implice în a face mişcare de bună voie şi totodată să persevereze pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile sportive. Aşadar, o persoană este susceptibilă de a fi intrinsec motivată, dacă atribuie rezultatele obţinute efortului depus, dacă ea crede ca dispune de aptitudini care să îi permită să fie eficientă în atingerea obiectivelor dorite (adică rezultatele nu sunt determinate de noroc). Eu aş mai adăuga aici că efectuarea unei activităţi din pasiune, practicarea sportului în cazul de faţă, constituie tot motivaţie intrinsecă. Priviţi în interiorul vostru, priviţi în jurul vostru şi veţi vedea imediat acele persoane care fac ceva cu şi din pasiune. Pasiunea, nu are cum să treacă neobservată!

Pe de altă parte, motivaţia extrinsecă se referă la realizarea unei activităţi cu scopul de a atinge un rezultat, activitatea în sine constituindu-se însă doar într-un mijloc de a obţine o recompensă. Aşadar, motivaţia extrinsecă provine de la o sursă din afara persoanei. Aceste surse externe sunt aspecte care pot încuraja persoana pentru a efectua o activitate şi se împart în două categorii: recompense concrete (beneficiile fizice, cum ar fi medalii, trofee, premii şi bani) şi recompense intangibile: lauda, aprecierile, aplauzele, recunoaşterea şi realizările, dar şi constrângerile şi pedepsele sau concurenţa.

Acum, că avem toate acest explicaţii, poţi să înţelegi care tip de motivaţie îţi este cea mai apropiată: motivaţia intrinsecă sau cea extrinsecă? Te las să cugeţi...Sunt sigură că vei găsi răspunsul destul de repede.

Şi dacă vrei, pentru a-ţi fi mai uşor să afli îţi propun un mic exerciţiu introspectiv. Încearcă să îți răspunzi cât mai sincer cu putinţă la câteva întrebări.

Cum reacţionezi atunci când te întorci dintr-o vacanţă?
            - Îţi doreşti să te mai relaxezi o perioadă acasă sau gândul tău zboară spre sala de sport?
            - Este nevoie să fii împins de la spate sau abia aştepţi să îţi iei echipamentul şi să reîncepi antrenamentele?
Ce faci atunci când afli că urmează să se desfăşoare un eveniment sportiv? Î
             - Aş putea să câştig şi eu un premiu! Aş putea primi şi eu admiraţia prietenilor!
             - Sau îţi spui: este ceea ce îmi place. Aş vrea şi eu să particip.
Presupunâd că ţi-ai propus să faci mişcare/sport (la sală sau în aer liber) pentru a slăbi.
             - Alegerea ta e determinată de faptul că îţi doreşti să te simţi mai bine/să arăţi mai bine?
             - Alegerea ta e determinată de faptul că aştepţi laude din partea celorlalţi?
Dacă ai avea ocazia să participi la un maraton, ce crezi că te-ar determina să faci această alegere?
             - Dorința de a-ți testa limitele și de a avea încă o reușită personală datorită pasiunii tale pentru sport, fără a aștepta vreo recunoaștere explicită din partea celorlalți?
             - Sau imboldul de a câștiga un anumit premiu și aprecierile celor din jur?

Pentru fiecare dintre noi, motivaţia de a face sport poate avea o măsură a importanţei. Un lucru este cert: indiferent de sportul preferat (unii dintre noi preferă sportul în aer liber, precum tenisul de câmp, fotbalul, alergarea, etc., în timp ce alţii preferă sporturile de/în sală, cum ar fi antrenamentele în sala de forţă, la aerobic, etc.)., motivaţia este prezentă. Şi trebuie să ştim că uneori cele două tipuri de motivaţii se îmbină, sau de ce nu, motivaţia intrinsecă se poate în motivaţie extrinsecă şi invers. Depinde doar de noi înşine!

Sper ca această incursiune prin labirintul introspecției să vă fi limpezit unele nelămuriri ivite de-a lungul timpului legate de acţiunile voastre şi de motivaţia care stă la baza acestora. Am abordat aici motivaţia, fără a fi vorbit şi despre motivele practicării sportului. Acestea…pot face subiectul unei o viitoare dezbateri.