Nu știu alții cum sunt, vorba lui Creangă, dar la orele cu specific aerobic pe care le predau eu se întâmplă momente de război și momente de magie, o alternanță între ură și dragoste, pe fundal de priviri încrucișate și înjurături mimate printre dinți. Uneori cele două sentimente există ambivalent și dacă mai adaug faptul că au aceeași cauză – respectarea unor reguli de siguranță de bază – aș zice că Sigmund Freud ar fi găsit un teren bun de psihanaliză la o astfel de oră.

Introducerea aceasta filozofică și glumeață are o legătură directă cu sănătatea și siguranța la orele cardio și are în spate una dintre neînțelegerile cel mai des întâlnite în relația cu participanții la ore: hidratarea corectă, cu măsură și făcută la timp. Aproape că nu există oră în care să nu le atrag atenția clienților că hidratarea în timpul efortului fizic de tip cardio trebuie făcută controlat, cu porții mici și, în măsura în care se poate, doar cu apa plată la temperatura camerei.

Desigur, această ”atragere a atenției” nu sună mereu ca o prelegere de seminar ci capătă mai degrabă forma unui strigăt gen ”Lasăăăă apaa!!” îndreptat către forme chircite în colț, mufate pe furiș la sticlă precum cămila la oază. Acelea sunt momentele de ură și înjurături, pe care mi le asum și pe care voi continua să le trăiesc atâta timp cât voi fi instructor.

La pol opus se află etapele de 30 de secunde de pauză care aduc cu ele zâmbete mulțumite și o conciliere temporară. Astfel de războaie și împăcări se petrec la fiecare oră, inclusiv cu participanți experimentați și puși în temă cu regulile de bază. Sau… mai bine zis.. mai degrabă cu aceștia decât cu persoanele aflate la primele ore.

Întrucât nu am câte 15 minute la începutul fiecărei ore ca să fac un instructaj de protecția muncii, încerc aici o recapitulare sintetică a regulilor de bază. Când spun reguli de bază mă refer la regulile de la orele pe care le țin eu, în baza experienței acumulate de mine, fără să am pretenția că aș fi deținătorul adevărului suprem.

Hidratarea.  Explicația strigătului ”Lasă apa!”

Aproape toată lumea știe că hidratarea este un proces fundamental pentru o bună funcționare a organismului și orice persoană care ține la sănătate trebuie să își asigure un consum zilnic de circa 2l de lichid nealcoolic, necarbogazos, de preferință apă plată.
O hidratare corectă presupune consumul treptat (în cantități mici și constante) al acestor lichide, pe parcursul a 12 ore, cu un ușor supliment (1 pahar) înainte cu 30 de minute de ora de cardio.

Pe parcursul celor 60 de minute de aerobic/zumba/step este mai mult decât suficient un consum de 0,5 l, în porții foarte mici, urmând ca hidratarea să continue treptat după terminarea orei.

Ignorarea acestor reguli și consumul de apă în exces într-un interval foarte scurt de timp, suprapus peste un proces haotic de respirație, poate cauza crampe abdominale, dureri biliare, stare de vomă sau eructații – accentuate în cazul consumului de băuturi carbogazoase.

Excesul de apă în general, peste 3l pe zi, poate crea complicații la nivelul rinichilor (obligați să lucreze la foc continuu) și poate afecta echilibrul de minerale și electroliți.
Băuturile carbogazoase dulci sunt excluse.

Concluzia: ne hidratam constant pe parcursul zilei, ne hidratam cu măsură la ora de sport, nu dăm pe gât câte jumătate de litru de apă la fiecare pauză și nu uitam să continuăm hidratatea treptată după terminarea orei.

Respirația. Explicația pentru obsesia cu aruncatul gumei de mestecat

În general sportul este incompatibil cu guma de mestecat, cu rumegatul caramelelor, molfăitul dropsurilor, plimbatul tic-tac-ului în gură sau orice altă activitate asemănătoare care ar putea afecta procesul de respirație.
În toate aceste cazuri date ca exemplu riscurile sunt enorme, mergând până la deces, iar participanții la oră nici nu își dau seama de multe ori de pericolul la care se expun refuzând să urmeze sfatul instructorului.

Activitatea aerobică presupune un consum sporit de oxigen iar menținerea căilor respiratorii libere este esențială pentru a se asigura o respirație profundă, controlată, care permite oxigenarea țesuturilor și furnizează organismului energie să continue.
Aportul constant și egal de oxigen ajută corpul să facă față efortului fizic susținut, pe când respirația gâfâită, cu sincope (mulți își țin respirația pe secvențe lungi de efort), ”termină” resursele energetice din primele 20 de minute.

Chiar și pentru cei care știu să respire corect (inspirație pe nas, expirație pe gură) și care au rezistență fizică devine aproape imposibil să parcurgă ora cu guma de mestecat în gură și mai devreme sau mai tarziu ajung să caute din ochi locuri în care s-o lipească discret sau să o zbughească din sală în căutarea unui coș de gunoi.

Concluzia: Căutam să controlăm respirația, folosim secvențe lungi de inspirație (nas) și expirație (gură), asigurăm aport constant de oxigen si lăsăm la ușă orice elemente care ar putea îngreuna acest proces.

Logistica minimă. Explicația pentru ”Nu poți să faci în șosete”

Sunt foarte multe persoane care nu înțeleg de ce mă opun când vine vorba de o oră de cardio executată în șosete. Clienții nu par a vedea o problemă în acest aspect și sunt unii care chiar susțin că se pot mișca mai bine desculți. Sigur că da, există sporturi în care se lucrează fără încălțări, cum ar fi artele marțiale, însă când vine vorba despre aerobic acest lucru este total contraindicat.

Mișcările de aerobic sunt resimțite puternic de articulațiile și ligamentele de la nivelul membrelor inferioare iar un contact direct între talpă și podea este mult prea dur și se resimte rapid. Piciorul are nevoie de protecție la impact iar la alegerea încălțărilor trebuie să se țină cont inclusiv de tipul de oră cardio la care se vor folosi.

Spre exemplu, pentru orele de step sunt mult mai potrivite încălțările cu talpă ceva mai subțire dar care să ofere stabilitate față-spate cât și pe lateral. Pentru orele de Zumba este nevoie de încălțăminte cu talpă ceva mai groasă, din spumă, antișoc, dar care să permită în același timp glisarea laterală. Găsirea pantofilor de sport potriviți nu este mereu o sarcină ușoară însă chiar și cei mai răi dintre ei sunt mai buni decât săritul pe talpa neprotejată.

În ce privește restul echipamentului trebuie ținut cont de următoarele aspecte:
  • Să fie din material care să permită transpirația
  • Să permită efectuarea de mișcări ample, fandări, aplecări, ridicări
  • Să urmeze pe cât posibil linia corpului și să aibă cât mai puține catarame și șireturi -  în cazul orelor cu step, trambulină, bicicletă, etc.

Am parcurs în acest articol doar jumătate din ce consider eu că ar trebui să ajungă la clienți ca reguli de bază, informații pe care nu am cum să le transmit în detaliu la sală înainte de începerea fiecărei ore.

Dacă informațiile au fost citite și acceptate măcar de persoanele care vin la orele mele…  atunci o sa constat probabil o densitate mult mai mică a privirilor oblic-încruntate în momentul în care încerc să demufez persoanele de la sursele de apă cu flux continuu.