La fel ca şi încălzirea, stretching-ul reprezintă o altă componentă fundamentală şi extrem de importantă a antrenamentului. Deoarece metodologia stretching-ului nu este foarte bine cunoscută şi delimitată de marea majoritate a celor care frecventează sălile de fitness datorită lipsei de informaţii , aceasta, la fel ca şi încălzirea, este de multe ori „ evitată” sau de cele mai multe ori aplicată greşit.

Încă o dată, doresc să scot în evidenţă necesitatea de a lucra în cadrul unui grup organizat sau alături de un personal trainer în cazul persoanelor care intră pentru prima dată într-o sală de fitness. Aceştia trebuie să acumuleze cel puţin informaţiile de bază legate de componentele antrenamentului (încălzire, stretching, revenire după efort) pentru a putea beneficia de un antrenament eficient, competent şi care să evite orice risc de accidentare. Aceste noţiuni din punctul meu de vedere sunt indispensabile persoanelor care se antrenează.

Aşadar, esenţa stretching-ului constă în menţinerea, pe o durată bine precizată a unor poziţii, timp în care musculatura corpului realizează trei tipuri de travaliu muscular: de întindere, de contracţie, de relaxare.

La baza execuţiei unui exerciţiu de stretching se află punerea în tensiune a muşchiului într-o manieră lentă fără bruscări, menţinerea poziţiei (durata variază între 10-20 de secunde şi 40-60 de secunde în funcţie de procedeu) şi ieşirea tot lentă, progresivă, evitând de asemenea bruscarea poziţiei.

Stretching-ul poate fi folosit oriunde, oricând dar nu şi oricum!

Prin modul lui de acţionare, stretching-ul face legătura între atitudinea statică a corpului şi atitudinea dinamică. Se poate afirma că, aceasta reprezintă o trecere de la aspectul de viaţă sedentară caracteristică lumii moderne la aspectul de viaţă activă de care avem nevoie.

Se poate practica la toate vârstele (exceptând copiii) şi poate fi aplicat în egală măsură de ambele sexe. Acesta trebuie individualizat şi se adaptează în funcţie de particularităţile fiecărui executant, de nivelul de pregătire al acestuia, condiţie fizică şi stare de sănătate. Fiecare disciplină sportivă sau tip de activitate motrică poate adapta metoda conform specificului ei.

Practicarea cu regularitate aduce automat o uşurinţă mişcărilor de zi cu zi, în acelaşi timp la nivel psihic creând o stare de bună dispoziţie, relaxare şi calm.

REGULI DE FOLOSIRE A STRETCHING-ULUI
  • Cel care lucrează trebuie să controleze întinderea prin concentrarea gândirii asupra zonei unde ea acţionează;
  • Localizarea întinderii pe fiecare zonă musculară trebuie făcută cu precizie;
  • Să conştientizeze tensiunea din muşchi şi tot ceea ce implică acest lucru (să intre lent în poziţie, să fixeze punctul maxim al întinderii fără atingerea pragului durerii, etc.);
  • Pe toată durata exerciţiului, respiraţia va fi normală, orice blocaj, însemnând lipsă de relaxare;
  • Este recomandat să se execute într-un mediu plăcut, relaxant (chiar ascultând o muzică plăcută, de relaxare) unde să existe posibilitatea de oxigenare a organismului.

În concluzie, stretching-ul reprezintă un mijloc de pregătire cu caracter general care poate fi folosit în diferite tipuri de activităţi sportive şi poate fi folosit în diferite momente ale derulării programelor de efort (pregătirea organismului pentru efort, relaxarea după efort a unor grupe musculare, antrenament pentru dezvoltarea supleţii (mobilităţii), programe speciale care urmăresc îmbunătăţirea capacităţii de mişcare a aparatului locomotor).